La doar cateva saptamani dupa ce autoritatile au anuntat oficial predarea amplasamentului catre constructorul turc CCN Altyapi, realitatea din teren ridica primele semne de intrebare.
Redactia noastra a vizitat amplasamentul viitorului Spital Regional de Urgenta Cluj si a gasit un santier fara activitate vizibila: niciun muncitor, niciun utilaj in functiune, doar platforme betonate, pereti mulati, pamant nivelat si iarba uscata care incepe sa acopere marginile santierului.
Imaginea contrasteaza puternic cu discursul autoritatilor locale si centrale, care prezinta proiectul drept una dintre cele mai importante investitii medicale din Romania.
In ultimele luni, primarul Emil Boc a insistat ca administratia locala si-a facut partea de treaba. A vorbit despre banda dedicata transportului public si ambulantelor, despre pasajul rutier construit special pentru accesul la viitorul spital, despre largirea drumului Cluj – Floresti la sase benzi si chiar despre metroul care ar urma sa deserveasca aceasta zona.
Problema este ca toate aceste investitii converg, deocamdata, spre un teren pe care constructia propriu-zisa a spitalului abia urmeaza sa inceapa.
Contractul de aproape 1,8 miliarde de lei pentru Spitalul Regional Cluj a fost castigat de compania turca CCN Altyapi, acelasi constructor care executa si Spitalul Regional de Urgenta Iasi.
La Iasi, santierul este intr-o faza avansata a lucrarilor de fundare, cu mii de piloti executati si mobilizare consistenta.
La Cluj, insa, dupa preluarea amplasamentului, primele imagini din teren nu indica acelasi nivel de mobilizare.
Desigur, o vizita efectuata intr-o zi de weekend nu poate descrie intreaga activitate a unui santier. Insa ea surprinde starea de fapt din momentul respectiv, iar aceasta este departe de imaginea unui proiect aflat in plina executie.
CCN Altyapi face parte din noul val de constructori turci care au castigat unele dintre cele mai mari contracte publice din Romania, de la spitale regionale la proiecte de infrastructura.
In ultimii ani, mai multe proiecte atribuite unor antreprenori turci au fost insotite de intarzieri, remedieri sau controverse privind calitatea executiei.
