Respectarea termenelor de executie pe santierele de infrastructura din Romania nu depinde doar de bani, materiale sau experienta constructorului.
In practica, o parte importanta din intarzierile care afecteaza proiectele sunt generate nu de lipsa fortei de munca ci de probleme de organizare, planificare deficitara si coordonare slaba intre partile implicate.
Proiectele de constructii au devenit tot mai complexe, implicand simultan antreprenori generali, subcontractori, proiectanti, diriginti de santier si beneficiari.
Pe un santier de autostrada precum A7, unde UMB are 4.700 de oameni si 1.000 de utilaje pe peste 120 de kilometri, sau pe Centura Vest Timisoara, unde Nurol lucreaza cu 300 de persoane si 100 de utilaje pe 14 de kilometri, coordonarea devine o provocare in sine.
Specialistii din domeniu atrag atentia ca atunci cand activitatile nu sunt corelate, apar suprapuneri de lucrari, blocaje logistice si situatii care afecteaza atat productivitatea cat si siguranta personalului.
Costurile ascunse ale dezorganizarii nu apar in niciun deviz, dar se reflecta in termene depasit, acte aditionale si litigii.
Inca din faza de pregatire a proiectului trebuie stabilite proceduri privind accesul in santier, circulatia utilajelor, zonele de lucru si responsabilitatile fiecarei echipe. Tot atunci sunt analizate riscurile specifice fiecarei lucrari, iar masurile preventive trebuie implementate inainte de inceperea executiei.
Pe santierele cu mai multi antreprenori, coordonarea securitatii si sanatatii in munca este o obligatie legala care, cand este tratata profesionist, se integreaza in fluxul normal al executiei fara a afecta ritmul lucrarilor.
Legislatia din domeniul constructiilor impune beneficiarilor si executantilor un set complex de obligatii privind organizarea santierelor temporare sau mobile.
Documentatia tehnica si organizatorica trebuie actualizata pe masura ce proiectul evolueaza, iar masurile stabilite initial trebuie adaptate la modificarile din executie.
Asa cum am documentat pe larg, problemele de calitate si siguranta de pe autostrazile Romaniei nu sunt intamplatoare. Pe A7 Pietroasele – Buzau, supervizorul a cerut oficial reproiectarea panourilor de semnalizare dupa ce au cedat la viteze ale vantului sub limita de proiectare.
Pe A10 Sebes – Turda, acelasi kilometru se surpa pentru a treia oara in trei ani. Pe Magistrala 200 Simeria – Arad, traficul feroviar se dirijeaza cu telefon si bicicleta pe o linie modernizata cu sute de milioane de euro.
Un incident pe santier poate conduce la intreruperea lucrarilor, intarzieri contractuale, costuri suplimentare si afectarea imaginii tuturor partilor implicate. PORR a demonstrat pe A10 Sebes – Turda ca isi asuma remedierea pe cheltuiala proprie, dar nu toti constructorii au aceasta abordare. Iar costul unui accident de munca, in termeni umani si financiari depaseste intotdeauna investitia in prevenire.
