Contestatiile depuse pe tronsonul 4 Iasi – Ungheni al Autostrazii A8 au scos la suprafata o problema care depaseste disputa dintre constructori si ridica intrebari despre modul in care autoritatile romane interpreteaza regulile din achizitiile publice.

Pe de o parte, CNAIR a exclus anterior un ofertant pe baza unor suspiciuni de frauda care nu au fost confirmate definitiv de instanta. 

Pe de alta parte, CNIR a desemnat castigatoare o asociere care include o companie sanctionata definitiv de autoritatea de concurenta din Italia pentru practici anticoncurentiale.

Diferenta de tratament ridica semne de intrebare privind coerenta si predictibilitatea sistemului de achizitii publice.

Pe 24 aprilie 2026, CNIR a desemnat castigatoare asocierea Itinera SPA – ICM SPA – Saipem SPA pentru tronsonul 4 Iasi – Ungheni, cu o oferta de 3,57 miliarde de lei fara TVA, cu aproximativ 25% sub valoarea minima estimata a contractului.

Decizia a fost contestata de Constructii Erbasu si Concelex.

In contestatia depusa la CNSC, Erbasu sustine ca asocierea Itinera ar fi trebuit exclusa din procedura din cauza unor abateri profesionale grave ale membrilor asocierii.

Argumentul principal vizeaza Itinera SPA, sanctionata in decembrie 2022 de Autoritatea Italiana pentru Concurenta cu o amenda de peste 1,18 milioane de euro pentru participarea la o intelegere anticoncurentiala intr-o procedura de achizitie organizata de Milano Serravalle.

Potrivit deciziei autoritatii italiene, companiile implicate si-au impartit loturile si au eliminat concurenta reala din procedura. Ulterior, beneficiarul a reziliat contractul si a deschis o actiune pentru recuperarea prejudiciului.

Cu toate acestea, CNIR nu a considerat ca existenta unei sanctiuni definitive reprezinta un motiv suficient pentru excluderea asocierii.

Situatia devine si mai interesanta prin faptul ca Itinera a depus la randul sau o contestatie defensiva impotriva asocierii Constructii Erbasu – Frasinul – Conest – Eky-Sam – Dimex 2000.

Argumentul invocat este implicarea Dimex in dosarul privind centura metropolitana a Clujului, unde exista suspiciuni de frauda care au condus la rezilierea contractului.

Practic, o asociere care include o companie sanctionata definitiv pentru practici anticoncurentiale solicita excluderea unui competitor pe baza unor acuzatii care nu au fost confirmate printr-o hotarare definitiva.

Precedentul de pe Drumul Expres Suceava – Siret

In cadrul licitatiei pentru Drumul Expres Suceava – Siret, CNAIR a exclus asocierea Concelex – X-Way – Dimex – Road Soil – Operationa Boker invocand exact suspiciunile privind Dimex in cazul centurii metropolitane Cluj.

Concelex a contestat decizia si a sustinut ca nu exista o hotarare definitiva care sa confirme acuzatiile. CNSC a mentinut insa decizia CNAIR.

Rezultatul este o situatie paradoxala:

• intr-o procedura, un operator economic este exclus pentru suspiciuni aflate inca in disputa;
• intr-o alta procedura, un operator economic este acceptat desi exista o sanctiune definitiva pronuntata de autoritatea de concurenta.

Situaaia ridica mai multe intrebari la care CNIR si autoritatile responsabile de achizitiile publice ar trebui sa raspunda:

• De ce o sanctiune definitiva pentru practici anticoncurentiale nu a fost considerata motiv de excludere?

• Care este diferenta juridica dintre situatia Itinera si cea a Dimex?

• Cum poate fi asigurata predictibilitatea procedurilor daca situatii aparent similare sunt tratate diferit?

Miza: ultimul tronson SAFE ramas in disputa

Tronsonul 4 Iasi – Ungheni este unul dintre ultimele doua loturi din programul SAFE care nu au contract semnat, alaturi de tronsonul 2 Targu Frumos – Letcani.

Finantarea europeana nu mai este in pericol dupa incadrarea proiectelor ca achizitii transfrontaliere, insa decizia CNSC va avea un impact important asupra modului in care vor fi interpretate pe viitor criteriile privind integritatea si abaterile profesionale in marile contracte de infrastructura.

Dincolo de castigatorul licitatiei, dosarul A8 scoate in evidenta o problema mai profunda: lipsa unei practici unitare in evaluarea ofertantilor si riscul ca aceleasi reguli sa produca rezultate complet diferite, in functie de autoritatea contractanta care le aplica.