Ce strategie ar trebui adoptată pentru a elimina concurența neloială din piața construcțiilor și blocajele generate de contestarea licitațiilor?
În România nu există o Comisie care să certifice companiile de construcții, să le clasifice pe anumite categorii, în funcție de experiență/capacitate, astfel încât să existe o definire clară a tipului de lucrări pe care acestea le pot presta – lucru care ar rezolva în mare parte blocajele actuale generate de nenumăratele contestări de licitații.
Un alt reproș lansat de constructori, în cadrul unei conferințe se specialitate care a avut loc la Cluj, este că statul n-a făcut nimic pentru a legifera Parteneriatul Public Privat (PPP), astfel încât să existe o împărțire echitabilă între finanțare și riscuri asumate. Nu în ultimul rând, statul tolerează concurența neloială în piața construcțiilor, care a prins avânt mai ales în ultimii 3,4 ani, neavând nicio strategie de sprijinire a firmelor românești, așa cum se întâmplă în alte țări europene.
Marile companii de construcții românești au multiple reproșuri la adresa guvernanților, referitor la modul în care sunt gestionate proiectele de investiții dar și legislația în domeniu, în contextul în care, în ultimii ani, în piața din România și-au făcut loc o mulțime de firme cu capital străin, care au acces facil la contractele finanțate din bani publici, fără însă a respecta aceleași norme de funcționare și de lucru la care sunt obligate firmele românești, iar un exemplu evident sunt firmele din Turcia care au prins contracte valoroase la autostrăzi, centuri, metrou, spitale.
Fondatorul grupului CONA, Mircea Bulboacă, spune că nu e împotriva firmelor cu capital străin, dar consideră că acestea dacă au acces la banii publici trebuie să se înregistreze în România și să obțină exact aceleași certificări pe care au obligația să le dețină firmele românești, să plătească pentru forța de muncă în condițiile fiscale ale statului român și să lucreze cu materiale certificate calitativ.
„Din punctul nostru de vedere nu este în regulă ce se întâmplă, pentru că noi ca să lucrăm pe o altă piață decât cea românească, avem o mulțime de piedici. N-o să vă dau acum numele unei țări din vecinătate în care am încercat să intrăm și n-am obținut nici măcar oferta privind termenii și condițiile de participare. Deci pur și simplu nu ne-a dat nimeni oferta ca să facem decizii să vedem dacă ne putem organiza. O mare companie străină care investește în România investea și în țara respectivă și pentru că i-a plăcut cum lucrăm, că ne mișcam bine, au zis: haideți să vă dăm lucrarea. De unde, n-am putut deloc să intrăm. Asta este! Deci de aceea consider că ar trebui să avem și în România un oarecare patriotism local și să sprijinim realmente companiile românești”, a declarat Mircea Bulboacă.
El mai arată că nu se poate concura cu o companie din afară care nu respectă aceleași condiții în piață: „N-am nicio problema dacă o companie cu capital din afara se înregistrează în România și are toate certificările de pe piața românească, pentru că nu poți să concurezi cu o companie care vine cu fierul de unde vine dar eu trebuie să lucrez cu fier din Uniunea European – care are anumite calități și costuri – iar celălalt vine cu fier de o calitate mult mai slabă și mai ieftin. Cine controlează ce materiale aduc unii sau alții? Din punctul meu de vedere este o concurență neloială, la fel pentru forța de munca la noi sunt niște costuri, la ei alte costuri”.
Argumentul său privind necesitatea unei strategii care să protejeze firmele românești de construcții e întărit și de Cristian Erbașu, directorul Grupului de Construcții Erbașu, care arată că turcii au venit spre noi pentru că nu mai au la ei în țară așa de multe investiții cum sunt acum în România, iar statul turc își încurajează companiile să liciteze pentru contracte finanțate cu fonduri europene: „E o strategie de țară, companiile turcești sunt ajutate de statul turc să meargă în Europa să aibă contracte finanțate din fonduri europene și să aducă valuta în Turcia. Noi nicăieri în altă parte nu avem acces la fel, dar fiecare țară își face propria strategia, nu pot să comentez mai mult pe acest subiect că a mai comentat și altă dată și a ieșit….”.
De altfel, ceea ce spune Erbașu a fost repetat mai în detaliu și de Mihaela Neagu o antreprenoare considerată regina contractelor cu statul”. Aceasta a afirmat că „firmele din Turcia sunt ajutate de administrația Erdogan”: „Companiile primesc ajutoare daca ies la export si aduc euro în tara. Daca iei un contract în Romania și aduci în Turcia 100 de milioane de euro, statul îți dă 5 milioane de euro înapoi ,sub forma de ajutor, prin agentia special creata pentru asta . Iti da practic niste subsidii. Dacă luam în calcul că numai din Romania firme turcesti precum Nurol, Gulermak, Makyol sau Ictas au scos peste 10 miliarde de euro, rezultă ca ajutoarele primite au fost de ordinul sutelor de milioane de euro. Iar asta deschide o noua intrebare: daca primesti 5% inapoi, asta nu inseamna ca iti permiti sa vii sa licitezi in Romania preturi mult mai mici decat constructorii romani sau europeni, care nu beneficiaza de aceste avantaje? In conditiile in care criteriul de departajare este pretul cel mai mic, devine tot mai clar ca datorita acestor subsidii companiile turcesti au ajuns sa aiba un monopol pe infrastructura mare din Romania si ca este cvasi-imposibil sa le bați”.
Și în România statul ar putea interveni cu strategii care nu doar să asigure o oarecare protecție companiilor românești dar care să și ajute la o deblocare a mărilor proiecte de investiții, care se poticnesc din pricina contestării licitațiilor.
Reprezentantul CONA, Mircea Bulboacă, arată că un prim lucru simplu care trebuie făcut ar fi înființarea unei Comisii care să certifice firmele de construcții. „Eu de ani de zile tot spun că este nevoie de o astfel de comisie, care să funcționeze pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice. O comisie care să fie independentă, dar în strânsă legătură cu Ministerul Lucrărilor Publice pentru că ministerul gestionează și legislația”, a explicat Bulboacă. O comisie de certificare ar putea clasifica firmele de construcții în funcție de experiențe și capacitatea de a executa un anumit tip de lucrări și atunci nimeni nu ar mai avea de ce să facă contestații. „Comisia trebuie Se certifică o companie care poate să facă lucrări de tip A, de tip B, de tip D si așa mai departe, iar atunci când apare lucrarea se spune acolo în caietul de sarcini simplu: solicităm oferte pentru lucrări de tip B, și atunci se prezintă toate companiile care fac parte din categoria respectivă și care doresc să se înscrie. Și așa dispar neclaritățile”, a comentat Bulboacă, sugerând că în felul acesta s-ar restrânge cu mult posibilitățile de contestații, iar proiectele de investiții s-ar derula mai repid.
Un alt reproș al constructorilor se referă la Parteneriatul Public Privat (PPP), care e nefuncțional în România, și care ar contribui din plin la soluționarea unor proiecte de investiții lipsite de finanțare. Cristian Erbașu a subliniat că pentru ca PPP să funcționeze ar fi nevoie nu doar de modificarea legislației: „Parteneriatul public-privat are nevoie, în primul rând, de mentalitate nouă, iar, ulterior, de o legislație modificată în conformitate și de o salbă de alte legi care trebuie modificate pentru a face funcțională această procedură”. Erbași consideră societatea trebuie să învețe să înțeleagă că PPP înseamnă profit, care trebuie să fie proporțional cu riscurile. De asemenea, autoritățile statului trebuie să înțeleagă că cei care vor veni să lucreze în PPP vor vrea să negocieze un echilibru între risc și profit.
În prezent, în România există cadru legislativ privind PPP, însă pentru că procedurile sunt considerate complexe, iar finanțarea și riscurile sunt dificil de împărțit, proiectele se fac ce mai mult prin proceduri de concesiuni.
Dezbaterea în domeniul construcțiilor a avut loc la Cluj Napoca, în cadrul evenimentului „Construction & Infrastructure Summit”, care a reunit lideri din construcții, proiectare, infrastructură și domenii conexe.
