Autostrada A1, care ar trebui sa asigure legatura rutiera dintre Bucuresti si Nadlac pe coridorul Rin–Dunare este considerata de auditorii UE ca avand sanse foarte mici de finalizare pana in 2030.
Intr-un raport publicat de Curtea de Conturi Europeana (ECA) pe 19 ianuarie 2026, specialistii arata ca mai multe sectiuni nu au intrat inca in faza de planificare ceea ce determina o intarziere totala estimata la aproximativ opt ani.
Analiza indica faptul ca tronsonul Sibiu–Pitesti reprezinta unul dintre segmentele inca insuficient definite, iar procesul de consultare a partilor interesate nu a permis intotdeauna integrarea tuturor punctelor de vedere.
Auditorii subliniaza ca autostrada este dezvoltata printr-o structura fragmentata, compusa din numeroase parti mici, fiecare necesitand proceduri separate de contractare si avizare. In prezent, in medie este necesara o autorizatie de constructie pentru fiecare sapte kilometri si o autorizatie de mediu pentru fiecare 26 de kilometri, aspecte care incetinesc procesul de implementare.
Costurile totale ale proiectului se ridica la peste 7,3 miliarde de euro, iar intarzierile afecteaza atat traficul, cat si siguranta rutiera. Utilizatorii sunt nevoiti sa circule in continuare pe drumuri nationale cu doua benzi, unde numarul accidentelor si al coliziunilor frontale ramane ridicat, fiind raportate 92 de astfel de evenimente pe sectoarele nefinalizate.
Conform datelor din 2019, UE a contribuit cu 995 milioane de euro la acest proiect, insa unele lucrari cofinantate nu sunt utilizate, iar altele au fost realizate gresit, ducand la pierderi financiare suplimentare.
ECA recomanda Comisiei Europene sa utilizeze instrumentele existente pentru a asigura o planificare realista si o gestionare mai riguroasa a megaproiectelor. Raportul evidentiaza si probleme similare identificate in alte investitii de transport cu impact transfrontalier, precum Rail Baltica, Lyon–Torino, Tunelul de baza Brenner si Canalul Sena–Europa de Nord, unde estimarile de costuri si termenele de finalizare au crescut semnificativ.
Megaproiectele monitorizate, care implica 13 state membre, insumeaza costuri de aproximativ 54 miliarde de euro, iar potrivit auditorilor, reteaua centrala TEN-T nu are nicio sansa reala sa fie finalizata pana in 2030.
Din 2020 pana in 2025, intarzierile au crescut considerabil, iar multe proiecte majore au suferit ajustari ale calendarului din cauza crizelor recente, modificarilor normative si dificultatilor tehnice neprevazute.
Raportul concluzioneaza ca, desi Comisia Europeana dispune de mecanisme juridice pentru a solicita explicatii statelor membre, acestea au fost folosite foarte rar. ECA apreciaza ca impactul noilor reglementari va fi vizibil in special in proiectele viitoare si depinde de modul in care statele vor respecta prevederile actualizate privind reteaua transeuropeana de transport.
